Dermatita atopică este o inflamație a pielii care afectează frecvent copiii și sugarii (între 5 și 10% dintre aceștia și în creștere constantă). Este o boală cronică (de lungă durată și care se dezvoltă încet) și alergică care apare pe un teren predispus genetic (70% dintre cei afectati au un istoric familial de eczemă atopică, astm, rinită alergică), deși originea acestei afecțiuni nu este cunoscută. Cu siguranță impactul mediului înconjurător, joacă un rol important (poluare, alimentație, etc.).
Dermatita atopică poate fi descrisă ca un defect al funcției de barieră a pielii care este asociat cu deshidratare și cu pătrunderea într-o cantitate mai mare a alergenilor, care produc reacții inflamatorii sau alergice puternice. Ea evoluează prin puseuri și este asociată adesea cu Xeroza. Acest lucru detemină apariția uscăciunii cutanate, a inflamației cronice, a pruritul sever (mâncărimea) și proliferarea stafilococului auriu (infecții bacteriene).
Evoluția acestui tip de dermatită este progresivă. Rareori are un debut acut și apare sub formă de eczemă cronică în care pielea, în special pliurile cutante, tinde să se îngroașe.
Poate afecta persoanele de toate vârstele, de la sugari la adulți:
Dermatita atopică este o afecțiune cronică recidivantă, ale cărei episoade au tendința să se estompeze în timp, iar adesea în adolescența timpurie, ele dispar complet.
Anotimpurile și clima pot influența patologia. Astfel, un pacient plasat într-un mediu cald și umed va experimenta o mâncărime mult mai intensă, din cauza unei uscăciuni, specifice pielii atopice și o intoleranță la propria transpirație.
Dermatita atopică poate avea consecințe deosebit de dificile asupra echilibrului general și psihic al pacientului, precum și asupra dezvoltării emoționale, având în vedere că aceasta este prezentă în timpul perioadelor critice ale vietii (copilărie, adolescență).
Desigur, în primul rând, trebuie să consultați un medic dermatolog.
De asemenea, este important să se combată Xeroza care este asociată cu dermatita atopică. Uscăciunea cutanată intensifică senzația de prurit (mâncărime) care conduce la apariția scărpinatului și, prin urmare, la creșterea riscurilor de suprainfecție. Uscăciunea va modifica bariera cutanată care va permite adeziunea stafilococilor și astfel va favoriza colonizarea bacteriană.
Astfel, aplicarea zilnică a unui emolient fără parfum este importantă pentru a menține pielea hidratată. Această aplicare trebuie efectuată chiar și în afara perioadelor de recidivă, ca măsură de precauție. În timpul perioadelor de recidivă, se vor prefera cremele cu doze mici de uree (2%), pentru a limita riscul de furnicături, usturime, asociate cu substanțe active cu proprietăți anti-bacteriene (oxid de zinc, sulfat de cupru, uree) sau anti-aderare (Ramnoză). După recidivele puternice, se pot crește dozele de uree incluse în produsul emolient, pentru a îmbunătăți capacitatea hidratantă.
Este necesară limitarea uscăciunii cutanate. După cum am văzut mai sus, utilizarea zilnică a unui emolient asociat cu tratamentul eczemelor este esențială, deoarece limitează riscurile de suprainfectare și ameliorează pruritul (mâncărimea). În plus, trebuie respectate și anumite reguli de îngrijire:
Pentru a reduce riscul de suprainfecții, este important să se reducă contactul cu alergenii și iritanții:
Pentru a optimiza confortul / eficacitatea emoliențior, vom aplica dimineața o emulsie Ulei în Apă, mai confortabilă, și o emulsie Apă în Ulei, mai eficient, seara înainte de a merge la culcare. În mod similar, regiunile lezate pot fi hidratate cu o emulsie Apă în Ulei, iar restul corpului cu o emulsie Ulei în Apă.