Ce este pielea?

Pielea este un țesut celular suplu și rezistent, compus din mai multe straturi, care acoperă întregul corp. Este formată din trei straturi distincte: epiderm (stratul exterior al pielii, în contact cu aerul), derm și hipoderm.

Date cantitative:

• la un adult, greutatea pielii este de 4 kg
• suprafața sa este de până la 2 m²
• grosimea sa este cuprinsă între 1,5 și 4 mm, în funcție de zona de pe corp

Epidermul este compus din celule keratinocite și melanocite.

Keratinocitele, care sunt cele mai numeroase, produc keratina, un element major al stratului cornos (stratum corneum). Keratinocitele evoluează către suprafața pielii, împinse de celule mai tinere aflate dedesubt. Odată ce ajung la suprafața pielii, keratinocitele mor în timp ce se exfoliază (pierderea pielii). Astfel, epidermul este reînnoit la fiecare 25-40 de zile.

Epidermul este compus din mai multe straturi:

• Stratul cornos, aflat la suprafața pielii, este compus din aproximativ douăzeci de straturi de celule moarte înconjurate de o substanță intercelulară care asigură coeziunea intercelulară. Această substanță este compusă din lipide care permit consolidarea impermeabilității stratului cornos (funcția de barieră). Acest strat se descuamează treptat. Această parte a epidermului protejează pielea împotriva agresiunilor externe (căldură, frig, uscăciune, deshidratare) și acționează ca o barieră care împiedică pătrunderea în corp a unor elemente externe (microbi, praf, etc.)
• Stratul Malpighi este compus din celule care încep să se dezorganizeze și participă la formarea viitoarelor celule ale stratului cornos. Acestea joacă un rol esențial în hidratarea pielii.
• Stratul spinos este compus din melanină dispersată în keratocite. Acesta constituie un început de rezistență la mișcările pielii.
• Stratul bazal sau germinativ, puternic atașat la derm, este compus dintr-un singur strat de celule. acestea sunt cele mai tinere keratocite.
  

Suprafața epidermului este acoperită cu un film hidrolipidic, constând mai ales din sebum, transpirație și apă; acesta asigură protecția naturală a pielii împotriva agresiunilor externe. Totodată, joacă un rol esențial în elasticitatea și suplețea pielii.

Dermul, situat între epiderm și hipoderm, este un țesut fibros în esență, compus în principal din fibre de colagen și fibre elastice care se află într-o substanță fundamentală (gel mucopolizaharidic), al cărui element celular principal este fibroblastul, care permite secreția elementelor care intră în structura fibrelor. Fibrele de colagen sunt fabricate din proteine care conferă pielii forța și elasticitatea necesare pentru a fi protejată de agresiunile externe. Aceste fibre sunt capabile să fixeze apa și, astfel, să contribuie la hidratarea pielii.

Dermul este un țesut compresibil, extensibil și elastic – un țesut de susținere și, mai ales, un țesut de nutriție pentru epiderm.

Hipodermul este o saltea adipoasă (de grăsimi), cu o grosime variabilă în funcție de locul în care se află dermul. Rolul său este de a se adapta la mișcările structurilor situate sub el (mușchi, tendoane, oase, etc.), dar și de a proteja corpul de lovituri, datorită compoziției sale grase. La acest nivel sunt localizate rezervele de grăsime ale corpului, care se acumulează la bărbați la nivelul abdomenului, iar la femei pe coapse și sâni. Totodată, în hipoderm circulă vasele de sânge și sunt poziționați nervii pielii.

În cele din urmă, pielea are un număr mare de glande sudoripare (care produc transpirația) și sebacee (care secretă sebumul, o substanță grasă care protejează pielea).

Care este funcția pielii?

Pielea, situată la suprafața corpului, reprezintă granița dintre organism și mediul extern, are rolul de a permite anumite schimburi între aceste două medii și, mai ales, de a asigura protecția mediului intern împotriva unui mediu extern care poate fi foarte de agresiv. Astfel agresiuni sunt de natură  variată: mecanice, termice, luminoase, chimice, microbiene.

Protecția mecanică este asigurată de toate straturile pielii, dar mai ales de stratul cornos și de mecanismele de legătură a celulelor stratului spinos.

Protecția împotriva radiațiilor solare. Fracția nocivă a radiației solare se află în ultra violet. Aceste raze provoacă, pe termen lung, alterări epidermice ireversibile, răspunzătoare de îmbătrânirea cutanată și de apariția cancerelor la nivelul pielii. Protecția împotriva acestor raze este asigurată în mare parte de sistemul melanocitar ale cărui celule formează pigmentul de melanină și îl cedează keratinocitelelor învecinate, pentru a forma la baza epidermului un strat pigmentat continuu subțire care absoarbe o parte din energia fotonică ultravioletă.

Protecția termică. Pielea reprezintă organul periferic al termoreglării. Prin această funcție, ea contribuie  la menținerea unei temperaturi constante a corpului (prin transpirație, vasoconstricția vaselor cutanate).

Protecția microbiană datorită filmului lipidic care acoperă stratul cornos al pielii.

Aceste exemple permit înțelegerea importanței învelișului cutanat pentru supraviețuirea individului.

Diferitele tipuri de piele

Diferența apare în funcție de zonele corpului: pielea nu prezintă aceeași grosime în toate părțile corpului. Presiunile repetate determină o creștere a diviziunii celulare de la nivelul epidermului, rezultând o îngroșare a tuturor straturilor sale, în special a stratului cornos, îngroșare care poate ajunge până la calozitate.

Variații în funcție de individ: schematic, există 3 tipuri de piele (uscată, grasă, normală)

• Pielea uscată este fină. În ansamblu, epidermul este subțire. Secreția sebacee este insuficientă, iar lipidele celulare sunt, de asemenea, reduse. Această piele este foarte sensibilă și iritabilă.
• Pielea grasă, dimpotrivă, este groasă. Producția sebaceică este crescută și conferă pielii un aspect lucios. Acest tip de piele este rezistent.
• Pielea normală se situează între cele 2 menționate mai sus.

În realitate, pot exista, pentru aceeași persoană, în funcție de zonă sau circumstanțe, variații între aceste trei tipuri de piele (așa-numita piele mixtă).

Oricare ar fi tipul pielii, există încă o variabilă importantă la oameni: culoarea. Colorarea pielii este obținută din 4 culori:

•  Roșu: este dat de circulația sângelui, depinzând deci de tonusul vascular (dilatarea vaselor determină apariția roșeații, în timp ce vasoconstricția determină paloarea).
• Alb: este dat de stratul granulos.
• Galben: depinde de grosimea stratului cornos.
• Negru: este prezent în funcție de abundența granulațiilor pigmentare în anumite celule ale pielii.

Variație în funcție de vârstă: pielea își datorează tinerețea și prospețimea unui echilibru corect între diferiți constituenți ai săi. Acest echilibru implică un țesut adipos suficient, dar nu în exces, un derm rezistent, cu structura sa de colagen si elastină intactă, o circulație sangvină și limfatică activă și, nu în cele din urmă, o epidermă cu o structură fibrilară intactă și a cărei membrană bazală asigură reînnoirea regulată și echilibrată a straturilor superficiale

Astfel, pielea tânără are aspectul neted si catifelat. Este flexibilă, elastică și tonică.

La polul opus, odată cu vârsta, epidermul se subțiază, iar membrana bazală nu mai este atât de activă. Fibrele stratului spinos se degradează, fibrele elastice și de colagen ale dermului suferă modificări. Și astfel, puțin câte puțin, pielea îmbătrânește, capătă un aspect zbârcit și apar ridurile. Această schimbare nu se produce în același moment al vieții pentru fiecare individ. Depinde, de exemplu, de mediul în care trăim, de activitatea socială, de modul de viață și totodată de îngrijirea pe care o acordăm pielii.

Cum să ne păstrăm capitalul pielii?

Pielea trebuie curățată zilnic, îngrijită în mod regulat și tratată atunci când este necesar. Igiena pielii contribuie la menținerea integrității pielii normale sau la remedierea dezechilibrelor pielii. Îngrijirea zilnică a pielii este cel mai bun mod de a lupta împotriva îmbătrânirii cutanate. Aceasta se realizează în funcție de tipul de piele pe care îl aveți.

Întreținerea pielii normale (care nu este nici uscată, nici grasă, nici îmbătrânită)

Este necesar ca pielea să fie curățată zilnic. Acest lucru permite eliminarea impurităților (transpirație, secreție sebacee, murdărie …) prezente la nivelul pieliiși prevenirea afecțiunilor care ar putea fi cauzate de proliferarea bacteriilor. Această îngrijire trebuie să cuprindă întreg corp, inclusiv scalpului. Totuși, această întreținere nu trebuie repetată excesiv pe parcursul unei zile. Într-adevăr, unele tipuri de apă pot fi greu tolerate de către piele. În plus, apa caldă, spălarea excesivă și ștergerea repetată îndepărtează o parte din protecția naturală a pielii. Același lucru se întâmplă și în cazul săpunurilor care conțin bicarbonat de sodiu sau potasiu în cantitate foarte mare. Este esențial să nu se folosească prea des, pentru ca sebumul și acizii grași să aibă timp să se refacă, deoarece contribuie la protecția pielii.

Sfatul Profesorului Kalis:

Evitați șampoanele sau săpunurile care sunt prea agresive. Dușurile repetate în timpul zilei sau băile prelungite, fac pielea să devină mai fragilă. Utilizarea regulată a unui emolient pe întregul corp, având în vedere modul de viață actual, este o protecție tot mai importantă, chiar și pentru pielea normală.

Întreținerea pielii grase

Pielea grasă este specifică adolescenței. Aceasta trebuie să fie curățată în mod frecvent, deoarece reține cu ușurință impuritățile. Apa și săpunul nu pun probleme acestui tip de piele. Săpunurile acide sunt potrivite pentru acest tip de piele. Putem completa curățarea cu săpun, cu un tratament adecvat (adresați-vă dermatologului dvs.).

Întreținerea pielii uscate

Pentru pielea uscată, trebuie luate aceleași precauții ca și pentru pielea normală. Băile și dușurile repetate, reprezintă un factor agravant pentru uscăciunea cutanată. Evitați săpunurile și șampoanele prea agresive. Folosirea apei calcaroase în curățarea pielii și săpunul agravează uscăciunea cutanată. Curățați pielea cu apă călduță, prin tamponare, și uscați-o rapid și în întregime. Pielea poate fi, de asemenea, curățată cu un produs gras sau cu un săpun gras. Este esențial să se limiteze pierderea transepidermică de apă și să se hidrateze în mod constant pielea.

Așadar, îngrijiți-vă pielea, dimineața și seara, cu ajutorul unei creme emoliente (hidratantă și relipidifiantă). Pentru pielea foarte uscată, utilizați emulsii de tip Apă-în-Ulei, care refac filmul hidrolipidic și funcția de barieră a pielii.

Hidratarea cutanată (de Profesorul KALIS)

Rolul fundamental al pielii este de a constitui o barieră care să protejeze organismului față de mediul înconjurător. Orice alterare a acestei bariere duce la consecințe grave. Totul se petrece în epiderm, mai exact, în partea superficială a acesteia: stratul cornos. În stratul cornos, există numeroase procese chimice în celulele „moarte”, corneocitele, și în spațiile intercelulare.

Hidratarea joacă un rol esențial în reglarea transformărilor acestui strat. Ea intervine prin enzime specifice (proteaze, lipaze). Apa și lipidele cutanate, asociate cu substanțele hidrosolubile, conferă pielii o coeziune indispensabilă funcției sale. Aceste trei elemente joacă un rol esențial.

Orice deficit de apă produce disfuncții vizibile: uscăciune cutanată sau xeroză, dereglări ale procesului de descuamare. Aceasta are ca rezultat o creștere a stratului scuamos.

CARE SUNT CAUZELE APARIȚIEI USCĂCIUNII CUTANATE?

• Pielea este afectată de agresiunile externe, care provoacă micro-fisuri în stratul cornos: soarele (duce la creșterea ratei de formarea a stratului cornos), vântul, frigul, căldura uscată, dermatitele iritative (ex.: produse de spălat vase, detergenți, produse de curățenie, etc.), îngrijirile igienico-sanitare repetate.
• Vârsta: din adulții cu vârsta peste 65 de ani, 75% suferă de xeroză (piele uscată). Asistăm la o reducere a producției sebaceice de la nivelul filmului hidrolipidic, la apariția unui deficit lipidic în stratul cornos, la o alterare a funcției de barieră a pielii prin modificarea stratului granular și la apariția pruritului (mâncărimilor).
• Piele uscată din cauze fiziologice: pielea nou-născuților, piele așa-zisă fragilă ( în cazul blondelor, roșcatelor, etc.), piele hiper-reactivă (reacție fără motiv la anumite substanțe).
• Anumite patologii: eczema atopică (eczemă care apare din copilărie, uneori asociată cu astm), ihtiozele și situațiile ihtioziforme (variind de la uscăciune abia vizibilă până la ihtioză severă și debilitantă), psoriazis (afecțiune inflamatorie cronică, caracterizată prin plăci acoperite de scuame albicioase ce formează un înveliș).
• Prin acțiuni terapeutice: retinoizi, calcipotriol, hipocolesterolemiante, UVB, Terapia PUVA, etc.

CUM DEFINIM O PIELE USCATĂ ?

Uscăciumea cutanată este caracterizată prin piele aspră apărută din cauza creșterii stratului cornos, piele ușor scuamoasă sau solzoasă (mai ales la nivelul membrelor inferioare), prin senzația de piele care „ține” sau „arde”, prin piele a cărei culoare devine ternă.

IMPORTANȚA APEI PENTRU PIELE.

Aspecte cantitative:

În corp, apa reprezintă 60-65% din greutatea corporală (adică 42 litri în medie). Două treimi se găsesc în interiorul celulelor, iar o treime, extracelular (plasmă, limfă, lichid interstițial).

În piele, cea mai mare parte a apei se găsește în derm (6 litri în proteoglicani și în glicoproteinele structurale). 120 ml de apă se găsesc  în stratul Malpighi și 20 ml în stratul cornos.

Mobilitatea apei în piele: mecanismul pentru hidratare și deshidratare

Apa difuzează pasiv din stratul Malpighi spre stratul cornos, apoi prin stratul cornos spre exterior. Această difuziune este invizibilă și reprezintă pierderea transepidermică de apă (PIA). În condiții normale, cu o barieră cutanată integrată, PIA este de 5gr/m²/oră. Nu trebuie confundată pierderea transepidermică de apă cu transpirația și secreția sebacee, care au cauze diferite.

Factorii care favorizează retenția apei în stratul cornos.

Sunt substanțe intracelulare numite „Natural Moisturizing Factors” sau N.M.F. (Factori naturali de hidratare). Acestea se formează în timpul transformării din stratul granular, a keratinocitelor în corneocite și a profilagrinei în filagrină. N.M.F-urile naturale sunt constituite din uree, aminoacizi, acid pirolidon carboxilic, acizi lactici, ioni minerali, zaharuri (hexoză, pentoză, etc.)

Legătura dintre stratul cornos, pierderea insensibilă de apă și bariera cutanată.

Dacă stratul cornos este alterat în urma unei afecțiuni dermatologice sau a unei agresiuni externe, asistăm la o pierdere de porozitate și la o creștere a PIA. Astfel, pentru o piele atopică (pe piele uscată, neiritată) PIA este de 18gr/m2/oră față de 5gr/m²/oră în cazul pielii normale. Același lucru este valabil pentru pielea normală, dacă temperatura externă este ridicată și umiditatea scăzută. PIA este reflecția barierei cutanate.

CUM SĂ NE HIDRATĂM PIELEA?

Fie furnizând stratului cornos substanțe hidrofile capabile să capteze apa (agenți umectanți), fie reținând apa în stratul cornos și împiedicând evaporarea ei (PIA).

Agenți umectanți:

• Ureea: modifică structura proteinelor și le permite să fixeze mai mult apa. Acțiunea sa este îmbunătățită prin adăugarea de clorură de sodiu. Acest ingredient activ permite obținerea unei hidratări prelungite (de lungă durată). Pe lângă efectul hidratant, ureea are o acțiune keratolitică (exfoliantă) și antibacteriană.
• Glicerolul: este foarte utilizat, în concentrații de 2-10%, într-o concentrație mai mare de atât devine lipicios, deci senzația de la nivelul pielii devine neplăcută.
• Acidul lactic (N.M.F. natural) și Alfa hidroxi acizii (A.H.A.) sau acizii din fructe care au o acțiune hidratantă și keratolitică.
• Sarea de sodiu: acid pirolidon carboxilic (vâscos)
• Zaharuri/Glucide
• Aminoacizi

Produse care limitează Pierderea Tranepidermică de Apă (PIA):

2 posibilități:

• Formarea unui sistem de hidratare la suprafață, care reglează PIA: colagenul, acidul hialuronic, elastina.

• Crearea unui efect ocluziv: vaselină, parafină, ceară (untură de balenă, ceară de albine), ulei de karite, ulei de sâmburi de caise, jojoba, ulei de migdale dulci, siliconi, etc.

Totodată, se vor evita produsele care pot avea efecte secundare, precum lanolina, care poate provoca alergii.

Pentru a optimiza hidratarea cutanată, este necesară asocierea celor 2 abordări și să se utilizeze emulsii care conțin aceste ingrediente active, la care se adăugă apă și agenți tensioactivi. Acești agenți tensioactivi permit stabilizarea emulsiilor, reducând tensiunea superficială la nivelul interfeței de separare a celor două faze (apă și ulei) nemiscibile.

Aceste emulsii pot fi Apă în Ulei (sunt cele mai eficace, deoarece au un efect filmogen care mărește proprietățile hidratante, limitând evaporarea apei din piele) sau Ulei în Apă (mai confortabile).

Emulsiile Apă în Ulei se diluează într-un produs hidrofob, faza apoasă este dispersată într-o fază uleioasă continuă (picături foarte fine de apă în ulei).

Emulsiile Ulei în Apă se diluează în apă. Faza uleioasă este dispersată într-o fază apoasă continuă (picături foarte fine de ulei în apă).

Se poate, astfel, alterna utilizarea emulsiei Apă în Ulei cu cea Ulei în Apă, de exemplu:

• Utilizarea unei emulsii Apă în Ulei înainte de culcare pentru maximizarea eficacității și utilizarea unei emulsii Ulei în Apă dimineața, după duș sau baie, pentru maximizarea confortului pe durata zilei.
• Aplicarea unei emulsii Apă în Ulei pe și în jurul leziunilor și aplicarea unei emulsii Ulei în Apă pe restul corpului.

În ceea ce privește ureea, dacă este introdusă într-o emulsie ulei-în-apă, aceasta pătrunde rapid, în concentrație ridicată, în partea superioară a stratului cornos. Însă în straturile profunde ale stratului cornos și în zonele în care are loc diviziunea celulară, aceasta este greu de detectat, chiar și după o perioadă de contact mai lungă. Dacă ureea se află într-o emulsie apă-în-ulei, se distribuie omogen la nivelul întregului strat cornos și de asemenea, aceasta se regăsește în zonele profunde ale epidermului, în concentrații relativ ridicate.

Toate acestea (produsele umectante, produsele care reduc P.I.A și emulsiile) constituie așa numiții emolienți.

Care sunt diversele patologii ale pielii:

DEMATITA ATOPICĂ (D.A.)

Este o inflamație a pielii, adesea având legătură cu ereditatea, care afectează mai ales copiii (5-10% din copii sunt afectați). Persoanele atopice au pielea uscată, iar aceasta prezintă fisuri și prurit (mâncărimi), permițând intrarea alergenilor în piele. Infecția este constantă. În plus, aceasta reacționează puternic la acești alergeni, deseori sub formă de iritație.

detalii

PSORIAZIS

Este o afecțiune cronică, în general benignă, care afectează aproximativ 5% din populație (copii și adulți). Se manifestă prin plăci roșii la nivelul pielii, acoperite de scuame albicioase, care se găsesc de cele mai multe ori pe coate, genunchi și scalp. Aceste scuame sunt rezultatul unei reînnoiri accelerate a epidermului (4 zile în loc de 28 de zile, în mod normal).

Ihtioza

Este o afecțiune a pielii care are drept rezultat uscarea excesivă a pielii, cu scuame care seamănă cu solzii de pește, care face ca pielea să devină aspră și a cărei intensitate variază (de la o simplă stare de disconfort până la forme debilitante).

detalii

SEBOREEA ȘI ACNEEA

Pielea este lubrifiată de glandele sebacee. Numărul lor variază în funcție de locul de pe corp. Acestea secretă sebum, care este responsabil de aspectul strălucitor sau lucios al pielii. Seboreea este generată de produceția excesivă de sebum. Când un por excretor, care de multe ori are un fir de păr, este obstrucționat și infectat, se formează un coș sau ceea ce numim acnee.

detalii